← Înapoi la Blog
Unde am întâlnit acest model mental:
Seeking Wisdom From Darwin to Munger, by Peter Bevelin
Seeking Wisdom From Darwin to Munger, by Peter Bevelin
Suntem astfel construiți încât reacționăm mai degrabă la stimuli materiali, vizuali și emoționali și aproape deloc la informații pe care nu le receptăm, deși ele există și pot fi mai importante decât ce ni se arată.
Realitatea este, adeseori, mai complexă decât percepția.
Realitatea este, adeseori, mai complexă decât percepția.
Exemplul 1 - Loteria:
5 milioane de jucători la Loto NU AU CÂȘTIGAT. Ce vedem de obicei este doar câștigătorul Marelui Premiu, înconjurat de atenția presei, invidia celorlalți jucători și dragostea membrilor familiei care sporesc vertiginos ca număr.
5 milioane de jucători la Loto NU AU CÂȘTIGAT. Ce vedem de obicei este doar câștigătorul Marelui Premiu, înconjurat de atenția presei, invidia celorlalți jucători și dragostea membrilor familiei care sporesc vertiginos ca număr.
Exemplul 2 - Autostrada:
Un segment de autostradă a fost dat în folosință (de obicei în prag de alegeri). Aflăm costul final al lucrării (nu întotdeauna, dar să zicem că acum aflăm). Aflăm detalii tehnice: lungime tronson, de unde începe, unde se termină, cu ce alt tronson se leagă (dacă se leagă).
Ce NU vom ști:
Un segment de autostradă a fost dat în folosință (de obicei în prag de alegeri). Aflăm costul final al lucrării (nu întotdeauna, dar să zicem că acum aflăm). Aflăm detalii tehnice: lungime tronson, de unde începe, unde se termină, cu ce alt tronson se leagă (dacă se leagă).
Ce NU vom ști:
- De ce guvernul a ales această variantă și care sunt avantajele față de alte variante
- Cine este responsabil de calitatea acestei lucrări și până când
- De ce costul a crescut de aproape 3 ori față de estimarea inițială
Exemplul 3 - Legislația:
O lege este votată în parlament. Ni se arată, pe larg, cine beneficiază de această lege: indiferent despre cine este vorba, presa își face datoria și prezintă unul – două cazuri "reprezentative", care sunt menite să stârnească emoții.
Ce NU se spune niciodată:
O lege este votată în parlament. Ni se arată, pe larg, cine beneficiază de această lege: indiferent despre cine este vorba, presa își face datoria și prezintă unul – două cazuri "reprezentative", care sunt menite să stârnească emoții.
Ce NU se spune niciodată:
- Cine altcineva mai beneficiază de această lege
- Cum îi va ajuta ratificarea acestei legi pe chiar inițiatorii legii, direct sau indirect
- Cum va împiedica această lege pe viitor următoarele guverne să gestioneze eficient bugetul național
Legea omisiunii abstractului ne învață să fim sceptici față de informațiile prezentate și să căutăm activ ceea ce lipsește. Întrebarea crucială este mereu: "Ce NU mi se arată?"